Poezie

Esti viata mea

1 min lectură·15 februarie 2005

Mediu

În somn eu suflul ți-l aud și ochii iți zăresc

Mă pasc, mă bântuie continuu, mă cheama să-i iubesc.

Și-ncep sa caut ființa ta,

Și-n locu-ți pun o mână

Dar brusc dezvalui că lipsești,

Și-ntind și-a doua mână.

Și cad, și cad și mă trezesc cu inima de piatră,

Și caut să mângâi ce iubesc, dar îmi lipsește toata.

Tresar speriat de ce gândesc,

Căci lipsa ți-e fatala

Și somnu-mi face un coșmar,

Și vița-mi face boală.

Încet, încet ma iniștesc căci știu că-mi aparții,

Și sper nimic să nu se schimbe și-n veci a mea să fii.

Să fii lumina zilei mele,

Doar asta îmi doresc

Căci zilele fară de tine,

N-au soare și m-orbesc.

001.660

Mihai Stanescu. “Esti viata mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-stanescu/poezie/106304/esti-viata-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.