franturi din ce-as fi vrut

strange-mi respiratii de dimineata intre umerii tai din miere nascuti deschide-mi ochii ascunsi de stelele noptii in descantec de dor reprimat cuprinde-mi suvoaiele de iubire prelinse prin ganduri in causul palmelor atinge-mi obrajii inmiresmati in sarutari cladite din tine sopteste-mi tomnatice vise neimplinite in foamea-setea ta imbratiseaza-mi timpul rupt de privirea ta fixa in eternitate zambeste-mi rasuflarea descleiata pierduta fara tine alinta-mi cuvintele clipind linistite numai a tine... Pe cand sufletu-mi respira ceata , plec incet ,se strange universul cu mine si din sufletu-mi rebegit zgribulit sub frunze ingalbenite de buzele –ti uscate se aude zideste-ma cuprinde-ma pierde-ma de mirata nevoie de tine . Iti simt bratele ideilor Sustinandu-ma de talie