Poezie
Spiritul morții de zbucium
1 min lectură·
Mediu
Stai singur în beciul tău cald,
Și șoapte în gându-ți decad…
În veci, vreun soare pătrunde
Al vraciului vis ascunde.
Păianjeni iți tes amintiri
Și ploi se revarsă-n simțiri.
Colinde răsună-n cotlon,
O viață-n stăpânul zgribon.
Te-ntorci adesea la fașă,
La chipul morții-n cămașă…
Te-ndrepți cu vorbele slute:
La chipul mumei cărunte
Să ieși, să vezi cum mormântul
Þi-l sapi în negrul pământul…
O droaie de ciori coropcii,
Își mută încetul sicrii.
Dezbracă-n cojocul bătrân
O viață și-un suflet păgân;
Nu-ți este ajuns petrecut
O floare, un chip deșternut.
001.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Muntianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Muntianu. “Spiritul morții de zbucium.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-muntianu/poezie/13923330/spiritul-mortii-de-zbuciumComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.