Poezie
VIS...
1 min lectură·
Mediu
NÃUC,VISÂND DESCÂNT VIFORNIÞA DE-AFARÃ
MI-A-NGREUNAT URLÂND A SUFLETULUI VEȘNICÃ POVARÃ
ȘI MI-A DISTRUS A MEA UMANITATE
LUMINA CLIPEI MELE E DEPARTE...
PUTEREA,STEAUA VIEÞII,SE DESPICÃ
POTOPUL DE APOI RÃSARE MAI APROAPE
SE-SCURGE TIMPUL NOSTRU,SE-NVÃLUIE IN APE
ȘTAMPILA NE-MPLINIRII PE VIAÞÃ SE APLICÃ.
SCÂNTEIE A SPERANÞEI,UN GLAS DE FOC OPREȘTE
POTOPUL MEU DIN VIAÞA DE TUNET SE TOPEȘTE
IAR SOARELE DIN MINE SE-APRINDE,STRÃLUCEȘTE,
GÂNDIREA-MI LUMINEAZÃ,ȘI VIAÞA-MI ÎNFLOREȘTE.
013.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- MIHAI HANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
MIHAI HANCU. “VIS....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-hancu/poezie/9857/visComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ca sa-ti distruga ceva umanitatea ar trebui s-o ai. Si daca o ai nu exista nimic suficient de puternic pentru a o distruge...