Poezie
VIS...
1 min lectură·
Mediu
NÃUC,VISÂND DESCÂNT VIFORNIÞA DE-AFARÃ
MI-A-NGREUNAT URLÂND A SUFLETULUI VEȘNICÃ POVARÃ
ȘI MI-A DISTRUS A MEA UMANITATE
LUMINA CLIPEI MELE E DEPARTE...
PUTEREA,STEAUA VIEÞII,SE DESPICÃ
POTOPUL DE APOI RÃSARE MAI APROAPE
SE-SCURGE TIMPUL NOSTRU,SE-NVÃLUIE IN APE
ȘTAMPILA NE-MPLINIRII PE VIAÞÃ SE APLICÃ.
SCÂNTEIE A SPERANÞEI,UN GLAS DE FOC OPREȘTE
POTOPUL MEU DIN VIAÞA DE TUNET SE TOPEȘTE
IAR SOARELE DIN MINE SE-APRINDE,STRÃLUCEȘTE,
GÂNDIREA-MI LUMINEAZÃ,ȘI VIAÞA-MI ÎNFLOREȘTE.
013275
0
Ca sa-ti distruga ceva umanitatea ar trebui s-o ai. Si daca o ai nu exista nimic suficient de puternic pentru a o distruge...