Mici pauze de isterie

3 a.m. Mă învârt ca o fecioară. Pași mici, pași mici, colo, colo. Sprijin capul pe zid. Îl iau. Nu pot să adorm. E vorba de câteva rânjete hidoase pripășite, fără voia mea, în spatele lobului stâng. Produc mâncărimi și nu pot să mă scarpin acolo. Care, fie vorba între noi, nici n-au ce să caute în locuri așa intime. Am încremenit… În hol stă cineva turcește. Ia taci ! Taci împuțiciune ! Nu pot să-mi primesc musafirii... Behăi ca o moară stricată: lascia chi’o piangia.