Poezie
trei fresce
2 min lectură·
Mediu
1.
în vinerea mare
în parcarea dintre blocuri copiii bat mingea
din când în când picură cu stropi mari
în parcare bat mingea elevi de școală
împreună cu copiii țiganilor de la tomberoane
peste ei cad petale din pomii înfloriți
mașina care ia gunoiu vine la tomberoanele încărcate
din marginea parcării
frații mai mari și surorile țigănușilor care bat mingea
ajută gunoierii să descarce tomberoanele
în parcare apar două fete cu teniși și poșete
copiii cu mingea se duc după ele
copiii țiganilor dispar și ei printre blocuri
pe urmă e liniște
și ceru se-nnorează tot mai mult
2.
în sâmbăta dinaintea învierii
soarele luminează puternic ruinele centralei de cartier
câțiva copii se joacă sub privirile unei mame
un câine traversează strada somnolent
femeia e simplă
seamănă cu îngrijitoarele de la grădinițe
și cu toate femeile de serviciu
simple și smerite
care merită lacrimi și săruturi peste mâinile lor
copiii se joacă în nisip
și urcă pe rând pe ruina unui zid spart
ca pe niște trepte
o pungă mătură asfaltu
deodată
fără niciun motiv
o fetiță se apropie de-un băiat
și-l îmbrățișează
lumina albă cade peste ei
3.
în duminica paștilor
aproape nimeni pe stradă
soarele se reflectă puternic din asfalt
câțiva porumbei caută de mâncare
într-un măr înfrunzit se așază trei corbi
vântu mișcă frunzele mărului
și corbii coboară pe petecu de pământ de lângă parcare
căutând de mâncare printre porumbei
porumbeii nu-și iau zboru
doar se dau în lături cu mișcări alerte
trecând în spatele lor
corbii caută de mâncare alături de porumbei
printre smocurile de iarbă
pe urmă porumbeii se apropie încet
și caută de mâncare printre corbi
ca și cum corbii ar fi porumbei
peste un timp pomii vor da rod
002.763
0