Poezie

Catre nimic...

1 min lectură·27 noiembrie 2007

Mediu

Observ cum capeți sens in crunta-mi agonie,

Acum durerea are forma, chip

Am pe cine sa urasc și sa blestem,

TU-imi faci viața un calvar..

ultimul strop de de calm il iei si-l devorezi!

Hai!da-mi odata sufletul și pleaca...

n-am nevoie de un trup sa-mi țina cald.

Vreau ganduri mii,iluzii..

d-asta zac și ma razbat in chinuri!

N-am idee..vers imi zboara acum in minte

n-am puterea sa il scriu!

Cui ma plang eu oare Doamne...

cui? cand casa este goala??

Durerea mi-e destinul..mi-e confidenta.

Pe panta nebuniei cu ea de mana cad..

și cu ea ma cert, o bat , m-ajuta!..

Acum are forma, chip, caldura!

Cui sunt data eu Doamne?

Am pereche-n lumea asta?

Nu primesc raspuns..doar o tacere goala.

Sunt singura in nebunia mea..

sfarsesc in putreziciunea propriului meu suflet!

001.407

Mihai Cristina. “Catre nimic....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-cristina-0025826/poezie/1755770/catre-nimic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.