Poezii

Doamne, iubeste-mă in gând, nu sunt cel ce sunt!

Încă scormonești, infinitul Cu brațele minții, Cu brațele crucii? Tot infinitul, cu taine cu tot, poate fi redus, și chiar se reduce, la semnul de cruce.

Cât îmi lipsești, copila mea! Te țin în palmă, fulg de nea, și te topești, pe timp ce crești. Dar tot tu ești, Zăpada mea!