Poezie
De-mi pierd a mea speranta
Mediocru
2 min lectură·
Mediu
O mare-ntunecata , de-a soarelui lumina ,
O lume speriata , la idoli de se-nchina ,
O noapte luminoasa , de-a lunii alinare ,
Apocaliptic timp , sa vii sa-ti ceri iertare.
Un suflet parasit , de totul si-a pierdut ,
Un trup prea obosit , luat cu imprumut ,
Un vis ce-ai spulberat , in clipa despartirii
Toate-au fost pe rand , victime-ale iubirii.
O inima curata , dar plina de venin ,
O fața intristata , ce poart-a lumii chin ,
O mana-mbatranita , ce a simtit durere ,
Astea sunt pe lume , fiinte-i mele-avere.
Cu astea eu voi face , o lume doar a mea ,
Cu toate ca acum , imi stapanesc gandirea ,
Cu sufletul cladi-voi , o lume luminata ,
In care sa domneasca , poetul si iubirea.
De tot ce spun acum , e-a lumii nebunie ,
De nu voi mai putea , sa am ataraxie ,
De viata mea acum , nu are nici un rost ,
Mormantu-mi voi sapa , sa uit tot ce a fost.
Sa ma redau `napoi , pamantului inert ,
Sa stau in groapa mea , nicicand sa nu ma pierd ,
Sa visez o moarte , frumos chip al iubitei ,
Odata ca sa pot , sa tin pieptul dorintei.
Sa pot sa daruiesc , loc altei fiinte-n lume
Sa pot sa vad din nou , a Tatalui minune ,
Sa fiu al mortii fiu , sa am ura pe viata ,
Aici eu voi ajunge de-mi pierd a mea speranta.
001.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Ciprian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 256
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Ciprian. “De-mi pierd a mea speranta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ciprian-0021295/poezie/218111/de-mi-pierd-a-mea-sperantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.