Poezii

Copilării vă aştept pe acoperiş lîngă cocoşul magic din lemn dulce (care păzeşte casa de rele) la o porţie de pîine prajită unsă cu unt linsă cu usturoi pe de-asupra pentru a alunga strigoii

Umbre albe grele de viaţă-n cireş să nu lăsăm umbrele vechi să ne scoată din pepeni să putem degusta în lumină liniştea câmpiei dimineaţa când roua stă să dospească la ţară timpul nu se

să aduc cuvântul călcat în picioare de tramvai printre oasele noastre măcinate de un stol de furnici pline de pistrui şi cerul era ca un şarpe surprins în noaptea când îşi schimbă

nu ştiu câte minuni au numărat înţelepţii pentru mine există una singură ea se numeşte femeie o văd o visez o cânt şi-o dezmierd ca pe-o carafă cu vin e minunat să ne ţinem de mână când

3. Fascinaţia iubirii... îndreptăţit ca un turn înclinat la sfidare urlu ca un val ce mătură puntea unui transatlantic dar când îngenunchi ca un armăsar îndrăgostit de o frunză la

2. Vorbind la iphone pe acoperişul lumii plâng în neştire între atâtea sunete ce-mi zguduie oasele dintre verbe şi văd uimit cum femeile pe care le admir fac pe ele între fericire şi

1. Drumul purificat în vechi ritualuri am dat foc drumului ca să ştii pe unde să-mi vii şi ca să nu ne urmărească umbrele unde-am trăit rătăciţi în vechiul oraş te-aştept iubito la ultima