Poezie
ABSTRACT
1 min lectură·
Mediu
Un albastru de cer plumbuit
Privesc prin oarba-mi visare,
Privesc cum pustiul nepasator
Incepe sa-mi apese lumea;
O lume tot mai cinica,
tot mai singuratica.
Un indoliat apus ceruit
Privesc prin mintea-mi dementa,
Privesc cum mintea sare de pe axa realitatii;
O minte nascuta pentru a muri pueril
O minte nefolositoare pentrul trupu-mi muribund.
Oare de ce privim,
La lucruri ce nu vor sa vie?
012393
0
imaginea de \"albastru plumbuit\" e, zic eu, banala prin raspandire. nu detaliezi puerilitatea mortii mintii tale indeajuns, dupa parerea mea. iar finalul putea la fel de bine sa nu fie deloc deoarece nu are nici o legatura cu textul, asta daca nu cumva vrei sa spui ca \"saritura de pe axa realitatii\" \"nu vrea sa vie\". Oricum, voi citi si din textele tale urmatoare, aici m-a incitat titlul.