Poezii

Noaptea adâncă pătrunde în stele Se coboară încetisor, Dar nu mai pot să privesc la ele Pentru că m-a cuprins un sentiment de dor. Nu doar stelele par intunecate Ci chiar măreața Luna,

Ce superb parfum M-a invaluit pe drum Si as vrea! Sa te privesc macar De mine sa ai habar Cumva! Dar numai tu nu poti Sa ma privesti cum

Capul ma doboara Picioarele fug iara, Ochii explodeaza Creierul nu mai creeaza, Mana atarna greu Corpul nu mai este al meu!

Quasi te omnes virgines a esset Quasi stellae esset, Quod in noctis lucere Et amor divido. Quasi iuventis in a campus Et nos iam simus, Amorus din nefinis Prior quasi odium sinto

Am calcat pe piatra, dar am cazut Am luat tarana in maini, dar printre degete s-a risipit, Am fost la mama, dar nu m-a recunoscut Am taiat copacul si m-am regasit!

Ce pustie imi este viata! Ar trebui sa-mi iau ata, Sa traiesc sentimentul Si sa descoper secretul. Care demult ma incearca Sunt pierdut ca o arca, Nu-mi gasesc drumul Dispar ca fumul.

Tu chip de inger pe mine Sa ma cunosti ti-ai inchipuit, Un simplu muritor ce viseaza Sa se inalte mai mult decat ii este ingaduit. Tu ce luminezi Soarele eu ce ma afund in intuneric, Tu

Cand Soarele si Luna nu mai au importanta Tu pentru mine ramai cea mai mare speranta, Cand stelele ma privesc noapte de noapte Vocea ta o aud mereu in soapte. Cand intreaga natura va voi