Poezie
iata porunca
1 min lectură·
Mediu
20 April, 2006
Si iata porunca:
Curgi primavara
in trupurile prea obosite sa infloreasca
Ploile sa scuture pomii
infloriti din obisnuinta
Si sa tremure
radacinile
ascunse
Alinta cerul
rascolit de atitea fluturari de aripi.
Primavara nebuna
mistuie zapezile adunate
in pintece ce-au uitat sa nasca
Trezeste adincurile
unde cintecul sta sechestrat
Arata-te primavara,
anotimpul razvratitelor gesturi
ce simt venirea ta
si tresar,gata de implinire.
Ca nimic nu-I ca tine primavara
Dar intoarse sint toate pentru mine.
Cindva priveam cum vin cocorii
aducindu-te
acum ii vad cum pleaca
si aceeasi rascolire simt..
Cindva soarele iesea din mari
si se adincea in spatele cimpurilor
acum desertul naste soarele
si marile il primesc la odihna de noapte,
ocrotitndu-l de lacrimi
Ai ajuns primavara
si ma gasesti alta
Ca din alt unghi te privesc
si in alt anotimp ma transformi.
Si totusi primavara ,curgi
in trupul ce vrea sa rodeasca
doar da-I porunca
001038
0