Batrana Doamna

Imaginea ei rotundă începuse să-i dea târcoale.

Lumânări lichefiate

Miros greu de tămâie.

Venea târziu – după ce șoimul își încetase chemarea în sânge

iar blestemele învechite se stinseseră;

Venea târziu fără însemne de spirit sau duh

cu carnea umedă stătută

cu sânii moi vâscoși

cu buze reci și gri

cu pântecul diform crescut pe mucegaiul de pe cruci

cu răsuflarea lâncedă.

Imaginea ei rotundă începuse să-i dea tîrcoale;

Se furișa pe sub ușă cu fluturii șchiopi,

Se prelingea pe pereți cu umbrele cărților,

Se înălța cu aburul cafelei,

Se risipea într-o îmbrățișare dospită în umbra vechii spaime.

În zori își purta cu mândrie stigmatul sărutului ultim

Iar buze pârjolite strigau trădarea crucilor.