Scrisoare pentru tatăl meu

Am urât ziua în care ți-au crescut aripi! De atunci, locul tău în capul mesei a rămas gol și nimic nu a mai fost complet! Au apărut pete în Soare, Luna mai mult ciobită răsare... până și iarba a rămas fără culoare! Ochii tăi, lacuri fără sfârșit, râsul tău, zurgălăi de sănii pornite la urat... nimic nu am uitat! S-au înmulțit lumânările, tată, iar eu mă agăț strâns de fotografiile îngălbenite în cutii de ciocolată și vreau atât de mult să știi că te iubesc, poate mai mult ca niciodată, mai mult decât înainte de acea zi în care ți-au crescut aripi!