Poezie

Pierdut...in strălucire

1 min lectură·19 aprilie 2006

Mediu

Credeam că ai să mă ajungi,

Dar cerul mi-a șoptit..

Dorința ta e să m-alungi

Din inimă și suflet.

Curat vorbeam cu tine

Atunci când tu nu mă vedeai

Cu gândul departe de mine,

Cuvinte dulci tu îmi șopteai.

Râdea până și steaua

Ce lumina deasupra noastră,

De bucurie și atâta râs,ea lăcrima

Trăia în hohote de strălucire,în lumea ei albastră

Am incercat s-o prind

Când a picat de sus,

Dar am rămas numai privind

Și căutând secretul bine-ascuns.

Am asteptat o doară,

Să te descopăr, să știu cine ești...

Încetul cu încetul,această taină mă omoară.

Să nu greșești și să mă părăsești.

Și tot venind spre mine,

Tu te-ai pierdut în stele,

Ori în atâta strălucire...

Ai explodat în mii de bucățele. î

001.370

Mihaela Petrescu. “Pierdut...in strălucire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-petrescu/poezie/178105/pierdut-in-stralucire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.