Poezie
dezgolire
1 min lectură·
Mediu
rămâi singur în unele zile
rămâi atât de singur că te sperii
în fața oglinzii îți privești chipul
mâinile, degetele, pieptul, vezi cum împing coastele
sau cum pielea nu pare să fie a ta
privești dincolo
dar vezi că și sufletul încearcă să rămână agățat de oglindă.
în întuneric sau în semi-întuneric ți-e frică să te privești
fiiindca acolo ești mai puțin tu sau
cine stie
poate ți-e frică să nu mai rămână nimic
ei nu te văd, nu te compun, nici n-ar ști să te descrie
tu singur, în oglindă, știi să-ți alcătuiești portretul
te gândești că ai face dragoste
doar e o după-amiază perfectă
îți dezlipești înfățișarea din oglindă
o îmbracitot așa cum, la lăsarea serii,
îți dezbraci umbrele
și pleci
e o zi de luni în care nu se întâmplă niciodată nimic.
00843
0