REFLEXIE

Arzând adânc in tine Se deschid uși de focuri, Ferestre de miresme regăsite, Urme adânci de emoții violete, Nu știi dacă, sau când, sau unde, Dar privești adânc în tine Și afli ce eu știam cândva, În lumi pierdute între alte lumi. Și se deschide flacăra-ți albastră Într-un noian de vise De tine amintindu-ți Și cum făceai nimicul ghem Și cum râdeai de multele nimicuri. Pierdeai mereu zeroul și îl plângei amar, Găsit-ai însă totul și crezi gresit ca îl traiesti banal, Căci nimeni nu ți-a spus cum ar trebui Să porți aceste haine ieșite din ocean. Arzând adânc în tine, Se-nchid porțile de gheață Și se scufundă fereastra-n care te priveai. Mirat încerci să afli cum arde-o lumânare. Și-ncepi a-ți respira dorința negraită De-ați fi, mereu, oglinda-ți oglindită. Reflectă-mă în tine, căci sunt aici. Unde ai fost mereu.