Poezie
mottomorfozare
sentimente-mpărtășite
1 min lectură·
Mediu
Voi dispărea din lumea asta
Asemeni unui simplu bob de-orez…
Voi fi hrănit copiii și nevasta,
Și pe vecini săraci… dup'-al meu crez.
Voi dispărea și eu din astă lume
Cu tot cu rolul meu de mic actor
Asemeni prețioaselor legume
Ce-s hrană orișicărui muritor.
Voi dispărea din văzul omenirii
Precum dispar tereștrii efemeri,
Dar mai întâi voi face rostul firii
Și-abia apoi uitarea zilei „ieri”.
Voi dispărea în praful dintre stele
O humă pentru alte galaxii,
Iar sufletul - sub formă de inele -
Zglobiu - precum e jocul de copii -
Va dăinui de-a pururi în Eternul…;
El - zămislind și luturi, și suflări -
Va preschimba în Rai chiar și Infernul,
Stăpânu’-a Toate… deci și‑al Bunei Stări.
.
008
0