Poezie
cioara-n vie și o pălărie
Zâmbete printre necazuri
1 min lectură·
Mediu
Își aduce-aminte-o cioară
De o nucă-ascunsă-n vie
Între-o piatră mărișoară
Și un băț... cu pălărie.
Dă târcoale pe aproape,
Ronduri de securitate;
Doar cât miști ușor din pleoape,
Uite-o!... i-n vecinătate.
Țopăie și-ajunge lângă.
Unde-i nuca-afurisită?
Pe moment ar vrea să plângă
De-așa pagubă lovită.
Firea ei dojenitoare
Croncănește-n câr-uri dure:
Craaa! Halal sperietoare!
Parcă-i vine s-o și-njure.
Cine vor fi fost făptașii
Vinovați de furtul nucii?
Vede către-o glugă pașii...
Dintre toți... exclude cucii.
Numai c-un păcat e hoțul,
El golește-ascunzătoarea;
Sute, însă, păgubosul
Când începe... cugetarea.
. . . . . . . . . . .
E-ntâmplare-adevărată
Despre-a ciorii măiestrie;
Ea... de-atunci e supărată
Pe-acel băț... cu pălărie.
00153
0