Poezie
uN*Nu
2 min lectură·
Mediu
unul și-a făcut casa
cu dosul
la stradă fără nici un geam
doar spre curte unul mic
să și-o poată admira
poarta înaltă
cât și gardul
din tablă strălucitoare
fără nici o găurică
ori crăpătură ca
nu cumva să-și furișeze ochii
careva
prin
răsăritul
îl prinde-n zilele senine
pe scaun
lângă poartă
păzindu-și dosul casei
înjurând șoferii
care i-l stropesc
după ploi
consistente
de creta neastâmpărată a copiilor
spre ora prânzului
când se-ntorc de la școală
uitând de foame
copii care găsesc
un rost în plus peretelui și scriu
cu rost ne punem
pe învățat
bravo lor
trei îl țin de vorbă
patru fac o trupă de cârcotași
în urma lor un scriitor
caligrafic
rostul nostru e aici
ce ne-am face fără
tipul cu pricina
și-a cumpărat oglindă retrovizoare
ca acelea montate-n intersecții
a primit aprobare
s-o fixeze pe stâlpul de iluminat stradal
să vadă și din curte dosul casei
stropit de ne-băgătorii de seamă
la tăblițele cu inscripții de tipul
nu murdăriți spatele casei
are 10 găuri în zid
la 220 cm de pământ
în care își bagă cuiele când plouă
le scoate-a patra zi
când seacă băltoaca
în cuie agață tăblițe
nu așa
nu pe dincolo
nu… nu… nu …
zece de nu
fiecare urmat de alte cuvinte
Jean Din/don/dan l-au botezat școlarii
auzindu-l dondănind prin curte
au nimerit bine
001.112
0