Poezie
tomNATicul
1 min lectură·
Mediu
ochii văd
inima cere
mintea-mi spune, însă, nu!
cum să fac
să am putere
toamnă
prima ceață deasă
groasă
pâclă
nici rânduNica
nici porumBița
nici cinteZica
nici una nu-mi mai stă pe-aproape
au emigrat
cu ultimul flux
păsăRelele
am rămas cavaler
cuc tomnatic cu
gândind la-nsurătoare
micul dejun îmi împinge ochii
în ceașca mare de cafea cu lapte
razele neonului sunt reflectate
în mijlocul maroniu al ceștii
sub forma unei inimioare
asemănătoare cu cele care apar
în circumferința verighetelor
pe care le țin mereu pe masă
mișcând ceașca în fel și chip
ia aspecte variate
când e mare
când e mică
ba spre dreapta
ba spre stânga
cum mai bate
ah inimioara mea
când te voi avea
să am noroc
port la gât
o potcoavă
de aur
pe jumătate
caut jumătatea
001121
0