Poezie
plimbare
1 min lectură·
Mediu
pașii mei rătăcesc
călcând neștiutori gândurile mele
plutește-n eter o muzică plăcută oricui
izvorând dintr-o sursă amplasată
într-un loc nedepistabil
un zâmbet îmi blochează buzele pe fața-mi senină
concomitent cu imaginea chipului tău apărută
să mă-mbrățișeze deodată
cu fericirile plimbării singuratice
privirile-mi scrutează stelele
mâinile-mi încrucișate pe piept
ascund un trup ușor de imaginat
cu un chip ce se poate mimetiza
de ce oare cumătra vulpe
păcălește binevoitorul urs
n-are rost o plimbare mai lungă
visările cu ochii deschiși îmi sunt îndeajuns
și
ca orice muritor de rând ce-și dorește să fie iubit
mă-ntorc spre casă tot cu ochii pe sus
aiurind pe fondul muzical
tot cu mâinile pe piept
mă-ntreb de ce n-or mai fi cântând greierii
m-aș așeza pe-o bancă
dar e ocupată de niște haine lepădate
cu intenții necunoscute
așa că reiau traseul
casă
dulce casă
scot cheile
001.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “plimbare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14079845/plimbareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.