Poezie
balhivernal
1 min lectură·
Mediu
în timpul zilei
câțiva țânțari ocupă abuziv
cabina umedă și răcoroasă
a dușului
înțeleg de ce
îmi pun mintea cu ei
printre ghiulelele jetului de apă
câte unul scapă cu viață
unii dispar în vârtejul
gurii de scurgere
mi-o pun și cu porumbeii
din clopotnița turnului bisericii satului
în gând
le sucesc gâtul
sângele-l împrăștii pe cărămizile zidului
apoi îi încredințez
spre jumulire
soacrei
am de-a face
cu șoarecii
tot în gând
să o scutesc pe soacră
de a urca în pod
de a coborî în beci
ora 23 și 23
nu dorm
nu-s baliverne
vorbele ce le scriu acum
sunt inspirate în fața geamului
deschis
de luna plină ce va fi roșiatică pe timpul
eclipsei de după miezul nopții
în balconul blocului de vizavi
dincolo de strada intens traficată încă
un tip bate-ntr-o tobă
africană
nu țipă nimeni la el
probabil nici nu-l ascultă nimeni
eu îl botez mintal
c-un nume de toboșar
vestit pe timpuri
trupa de premilitară defila
pe ritmul bătut de
Aris/tot/el
singurul instrumentist
oferit voluntar
să colaboreze cu școala
ăsta de pe balcon
bate-n legea lui
nu-l înțeleg
să-i schimb numele
sau mai bine să strig la el
bă
cum te cheamă
001.153
0