Poezie
ziDARie
1 min lectură·
Mediu
târziu în noapte
singurătatea m-așează
cu spatele la zid
propriu-zis
împreunez mâinile la piept
nu ca cele ale morților
un picior îl ridic și-mi sprijin
talpa de perete
am de gând să sting becul
nu pentru economie
fură din farmecul zâmbetului lunii
e plină
cum e pântecul oricărei născătoare
de care mă bucur
câteva glasuri de bețivi strigoi
lătrați de câinii rânduiți pe la garduri
îmi coboară privirile și gândurile
de la mândra tristelor mele nopți
ea nu plânge
eu da
experiment
întorc spatele lunii
sprijin zidul de parcă l-aș împinge
umbra mea are mâini mai scurte
picioare mai lungi decât ale mele
asta e
n-o invidiez
fac un X
cu picioarele
mă amuz de pantalonii mei scurți
pardon de
umbra pantalonilor
pare mai degrabă o fustă mini
în formă
să nu-mi ziceți pe nume
Ghiță
dacă nu v-apucă râsul
DC
al Fine
001.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “ziDARie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14073250/zidarieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.