Poezie
vin E rea
1 min lectură·
Mediu
cineva sună la ușă
întreb cine-i
răspunde
inspecția de joi seara
nu-mi vine să cred
ochilor
soacră-mea deghizată
natural
în dătătoare de frumusețe
ori de blesteme groaznice
bună soluția
de ce am deschis
din politețe
soțioara
scumpa mea
cum a auzit de inspecție
s-a și apucat de făcut ordine-ntre blide
clătite
la repezeală
cu gura-n jos
oale cratițe tigăi
îmi lasă musafira fără
prea multe reproșuri scăpate
m-așez în fața acrei
pe-o sofa-n sufragerie
o acresc rău tare de tot
dacă mă vede c-un șpriț
între noi
măsuța transparentă
cămila unei caravane
pahare curate cu fundu-n sus
sticla de plastic cu apă gazoasă
în picioare
desfăcută
pe jumătate goală
sparg monotonia
cu ton blând
și volum mediocru
Miimi
vreau să beau
ai ceva
împotrivă
dulce-mi răspunde
Puuui
este apă
chiar lângă tine
gândeam că o să sară repede
să facă impresie o dată
ca argintul viu
de unde că
și ăsta-i scump
ca și ăla roșu
eu: vin, e rea
acra: se bea apă sfințită
Miimi-a mea: contra relelor
pușc’ielele
001.178
0