Poezie
CerCei
1 min lectură·
Mediu
ținut drăgăstos în brațe
cu-o mână agățat de gâtul mamei
țâncului
îi place să se joace cu bobițele
cerceilor
mămucuță-i satisfăcută
surâde până și cu ochii
sticlind luciri deosebite
jucăușele bobițe fine
în dansul lor antrenat de
mănunchiul degețelelor
asemenea pașilor unei furnici
infiltrează în finețea pielii gâtului
plăcerea gâdilăturii
ce/au! ce/au!
cuvinte succesive
saluturi
pupici
întrebări
lecție de conduită
nu cercei neadecvați
cerceii doamnei
sunt preferații mei
primăvara
pe pervazul geamului
țin locul urechilor
două ghivece
odată înfloriți
fiecare dintre flori atârnă
ca orice cercel
se pierd cercei
unul câte unul
în timp
cer cei ce nu au nimic
cer cei ce vor să aibă mult
cer cei ce nu vor să contribuie
cu nimic la bunul mers al lumii
cer cei ce refuză să facă altceva
onoare prin
ponoare
001346
0