Poezie
blues/ițele
1 min lectură·
Mediu
bluzița mândruliței
este împodobită
cu două buburuze
nici vântul
nici frigul nu
le schimbă locul
doar căldura cuibului
o convinge
să le lase libere
când eram copii cântam
eu către ea
buburuză dragă
parcă ești o fragă
încotro vei zbura
acolo m-oi însura
ea către mine
gărgăriță niță
aripă pestriță
încotro vei zbura
acolo m-oi mărita
a bătut vântul le-a purtat pe
ambele în același loc
adăpostindu-le puțina zestre
dragostea ereditară
sub un singur acoperiș
ezitările nu-și aveau rostul
amorțeala nu era deloc plăcută
se simțea nevoia de căldură
bluzița șede-așezată
pe speteaza scaunului
împăturită-n patru
ele față-n față
în mijloc
îmbrățișate
ca două jumătăți
ale aceleiași frăguțe
odihnesc în cercul aurit
al fierbințelii fericirii
între ițele-ncurcate
până și astăzi
un blues interminabil se-aude
magia sonoră împletește două
trupuri îmbătate de fericire
neștiutoare de frâuri
le vede cine are
fantezie
mai puțin soacrele
care-au încurcat
fragilele ițe
001119
0