Poezie
NicuLina
2 min lectură·
Mediu
Nicu-i pretenul meu
știu că nu vă pasă
Lina-i nevastă-sa
(Niculina, de fapt)
și ce dacă
spuneți
bine-bine
așteptați
îmi povestește dup-o dușcă de-o sută
de pălincuță a-întâia
nu mă grăbesc să-nșirui episodul
din foiletonul cu aromă de migdale
despre ea
gravidă-n lun-a opta
strungăriță bună pe tradițional că
a intrat în ochii șefului de secție că nu
prea poate să se mai aplece bine la comenzi
că a fost luată la 13-14
meșteșugărește de
sub/inginerul șef de strungărie
adus din import deodată
cu două strunguri robot
cu nume italian
Pietro Vittoriafinale
că i s-a dat altceva de lucru
special pentru situația ei de față
anume
să ducă-n partea cealaltă a secției lungi de
100 m
clar
fără garduri
o sarcină de muncă
în mâna stângă o găleată cu pietre
pentru încadrat stratul panseluțelor
în mâna dreaptă furtunul lung de 50 m
pentru udat (g)®ândurile proaspăt plantate
că biata-i nevastă
pornește cu sarcinile
nu tocmai dansând pe
muzica panterei roz
fluierată italienește
că pantalonii salopetă-s
prinși cu-o șfară
deasupra brâului frumos deformat
mult sub ombilicul marcat
cu un bobuleț de argint
că
pentru ca să ușureze găleata
a scos de două ori câte trei pietre
le-a pus în buzunarele pantalonilor
ambele cele de la spate
că
hotărâtă
porni să-ndeplinească fără crâcnire
voința celui mare-n grad
după zece pași numărați de Vikynga iscoada
o voce spărgătoare de urechi se auzi
tare de parcă-ar fi sunat alarmă aeriană
Vittoriaaaaafinaleeeee
pietrele mi-au tras
pantalonii în jos
ce fac
nu pot să merg așa
vino și ține furtunul ăsta
că
și-a arătat Culina
rușinea albă scrobită
îmbujorându-și obrajii
cu un roșu vinețiu ca al
moarei de varză roșie
murată nu de multă vreme
că
aplecându-se cu greu
a scos piatră cu piatră
toate șase
una câte una
trântindu-le boscorodind
în găleată
de-ar fi fost pepite
le-ar fi stat bine ascunse
în buzunarele dindărăt
toți au recunoscut că victoria a fost a ei
datorată faptului că l-a scăldat în oțet
pe Pietre ca pe ouăle vopsite de Paști
să nu lase culoare mâncătorilor
pe degetele flămânde
în văzul colegilor strungari
cioatcă adunați la strungul liber
intrigați de ordinul bășcălie
Niculina și-a declamat oratoria
nu din cale-afară de vulgară
cu-o urare subtil bășcălioasă
pe care-o adresa prietenilor
cataramelor curelelor
ce n-o mai cuprindeau
n-o scriu
pe-nfundate l-a afurisit
lombardat oscar venetic
001.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 385
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 98
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “NicuLina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14072065/niculinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.