Poezie
metroNOmetro
2 min lectură·
Mediu
asist la forarea simultană
a patru guri
în metrou
sigur că
nu de petrol
nu-i greu de imaginat
două perechi de-ndrăgostiți
n-am cuvinte explicitare
în public
pe vremea bunicilor mei
nu se putea pune mâna
pe florile iei mândruței
nici să simți finețea canafurilor
bârnețelor de-o palmă
atârnând pe șolduri
peste ițarii flăcăilor se scurgeau poalele
până mult mai jos de brâu ale cămășilor
lungi de cânepă ori arareori de urzică
și mijlocul lor era încins cu bârnețe
ori brâie tărcate de lățimi variabile
însă
în metrou
mi-e dat să văd
atârnând blugii pe pigmei
mai urât ca izmenele bunicului pe gard
deși aveau centuri de piele
catarame de inox
găuri capsate
degeaba
treceau fes(ele)uri pe deasupra
că de-ar fi fost gerul de-altădată
le-aș fi văzut ori nu altfel
celulare strident colorate viu cu
aplicații de care eu nici nu știu
îi plasează tehnico-științific
cu mult dinaintea mea
de la distanță privirile mele
se-ntind până la barele dintre
ușile vagonului anterior poziției
mele rezervate iar urechile-mi ciulite
căpriorește leagă cuvintele dansate
ajunse la sensibilele-mi timpane ca șoapte
dublate descifrate astfel
metro-metro
nome-nome
trono-trono
trome-trome
meno-meno
meme-meme
notro-notro
îi zic sinelui meu
au și ei muzica lor
cântată pe limba
originară
pot spune că-mi par de-nțeles
câteva rostiri seamănă a cuvinte
cunoscute graiurilor noastre
ca ghebele pe o cioată
pigmentații adunați
bat cu un singur picior ritmul
cum îl ticăiește un metronom
și fac să-mi zboare mintea la
bătuta noastră sănătoasă
cu specific vădit țărănesc vioi
în urma câtorva reproșuri
toată gâlceava se stinge
fără vărsare de lacrimi
până dispar ultimele
silabe nono-nono
no-no / no-no
no și no
001365
0