Poezie
pUFu
2 min lectură·
Mediu
nu pot
și nici n-aș vrea să dorm
vreodată cu gura deschisă
printre copii umbla demult
o vorbă
”închide gura că
intră musca cu trăsura”
da
în somn
câte se pot strecura
fără să fie pusă o strecurătoare la gură
în ea rămasă căscată în voia
inconștientului nocturn/diurn
multe pot intra
puful diferitelor vegetale sunt
la fel de periculoase ca și unele
gâzulițe care ar putea-o confunda
cu găoacea strâmtă a ascunzătorii
cazuri rare cum a fost al lui Rareș
l-a înțepat o viespe
în rădăcina limbii
a strigat de câteva ori
mamă
mor Doamne mor
H– de urgență
pentru el s-a mai putut face
doar înmormântarea
după trei zile
cânt Preludiul III
în do diez major
de I.S. Bach
s-a lipit un puf
de plop
de-o clapă pe care-o apăs intermitent
un sol diez
sărăcuțul de el
îl privesc cum țopăie
în dans neregulat
i-o fi plăcut
din Pufu mai zboară câte-un puf
și-n perioada când nu năpârlește
de îl vede când se-nalță din blănița lui
clănțănește nervos să-l prindă
ca pe muștele nevinovate ce
dau târcoale resturilor
nu doar de mâncare
uf
tot greul pe mine
să fac ordine-n curte
puful gâștelor mult
îmi dă de furcă
nu-l pierd din colimator
o găleată c-un pic de apă
o măturică uzată
sunt armele din dotare
tiptil mergând spre
ungherele unde-i aciuat
stropesc abundent
cât o ploicică sănătoasă
îl îngrămădesc repede
cu măturoiul în gunoi
și scap de necaz
cu Pufu după mine apoi
mă recreez zburdând
poposesc la puful păpădiilor
frumoasă copilărie
puf-puf
cu uf până-n deal
fără uf la vale
puf-puf
001.274
0