Poezie
VcuÞ
2 min lectură·
Mediu
unde-ajung nici eu nu știu
important e să pornesc
mulți s-au făcut vinovați
de a fi acumulat prin eforturi creștinești
virtuți invidiate de nevrednici
torturile inchiziției
sentințele justiției indiferente
pedepsele îndeplinite de călăi
au pus cununa martiriului
veșmânt prețios peste
trăirea virtuților ca
model de viață
albastrul Voronețului este un puternic
stimulent permanent în realizarea
performanței calității tuturor
tablourilor aflate pe șevalete
vechiului meu prieten Paulică
pictor
handbaliștii de la Voința Bacău
buni au fost în multe campionate
naționale ce-i drept
antrenați de nervii atenți și oțeliți
ai unui profesionist de elită
descoperiți-l singuri
nu menționez perioadele
veverița primită-n dar
e-atât de vioaie că de fiecare dată
când trec pe lângă ea
îmi pare că își mișcă codița
bucuroasă doar cât mă vede
recunosc
și eu sunt ca ea
ba chiar mai bucuros
fără părere de rău codița
mea-s vro patru puradei
în sezonul de vară la Veneția
mulți stăteau pe plajă la soare
îngrămădindu-i vizibil ostentativ pe-ai mei
eu cu moțul mai mare-n apă
m-a tras un val spre larg
la fund
de n-am știut ce a mai fost cu mine
nici n-am aflat cine mi-a dat viața înapoi
că l-aș pupa-ndărăt de zeci de ori
reanimat cum sunt
m-au scos din apă
învinețit mai ceva ca vinetele
necoapte crescute la umbră
pomenesc și de văcuțele
dătătoare ori nu de lapte
cumpărate din târguri
de-aproape ori de departe plătite
c-un preț mic ori unul gras toate
bune la dus jugul gospodăriei că
multă pâine veche neagră și amărâtă
am mâncat nenumărate ori de nevoie
orice pornire are într-un târziu și un stop
nu semaforizat numaidecât
se rupe-o chestie din lanț
ca la mine-acum
clișeul
001230
0