Poezie
creIONnaș
3 min lectură·
Mediu
cine nu-și alintă progenitura
cine nu iartă greșelile copilărești
cine poate pedepsi inocența unei fapte
avem în fața noastră pe Ion
gospodar la casa lui acum
să ne spună câte ceva din primii ani
s-a oferit pe scenă în prim plan
cu chestia aia-n mâna dreaptă
microfonul
scuza/za/ți/ți-mă
sunt fo/fo/foarte e/mo/mo/moționat
n-am ma/mai vorbi/bit
la/la mi/cro/crofon
aș –aș
mi-am revenit
păi
când eram eu mic
mulți îmi spuneau care Ionel
care Ionaș
la vocativ Ionelule
respectiv Ionaș(c)ule
și diminutive destule
Nelu - Neluțu
ș.a.
da
după cum văd că reacționați
trag o concluzie
că deja-s prea lung
cum vreți
o scurtez
am început cu creioanele de tâmplărie ale bunicului
îi consumam câte unul pe zi când aveam fericirea
să fiu lăsat prin bunăvoința mamei în grija lui
calm dincolo de orice limită-mi spunea
nepoțelule
la mine te formezi pentru viață
simte-te ca acasă când ești singur
e foarte important să faci ceea ce vrei
mai cu seamă dacă ceea ce faci iese bine
cum să nu iasă bine
ziulica toată liber-liber ca o pasăre călătoare
nici un ochi deasupra mea decât a îngerului păzitor
nicio mână care să mă plescăie la orice stângăcie
nici un șut în tur pentru orice mică neatenție
cum să nu iasă bine
din alb transformam în negru câte-un perete-ntreg
pe un altul făceam pătrățelele chinezescului GO
și-așa erau goi-goluți mai toți împăienjeniți
pe unul un blidar
pe altu-n tindă un cuier
ș-atât doar
ici-colo câte-un cui pe jumătate bătut
liber
și gardurile toate
tot ale mele erau
amprentele talentului meu
le-afișam la orice milimetru
când am pus mâna pe topor
a-nceput cotcodăcitul găinilor
cocoșul s-a împotrivit nechibzuit
cântând pe garduri asurzitor până să-l nimeresc
apoi a tăcut ca pupăza gâtuită-ntre crengi de Ionică
cu frică mă jucam de unul singur la fântâna
adâncă de nici nu i se vedea felia de apă
dădeam drumul la pietre și-ncepeam numărătoarea
nu-mi aduc aminte până la cât număram dar
se-auzea un „fhliop” cu o rezonanță stranie
și parcă se vedeau în hăul negru
pentru câteva secunde
mii de cioburi
de sticlă
în joaca mea
fântâna cu roată a rămas
de multe ori și fără ciuturi
răbdare s-aveți
eu am tutun
știu
n-am voie să fumez în public
n-o fac
mi-a dat bunicul și de lucru
strânge vișinele
le-am adunat pe toate-ntr-o covată
și le-am strâns în pumnișori
de eram roșu peste tot
cu pistrui pe față
de parc-aș fi avut broboane
de sânge
aproape-nchegat
să-i bat fasolea
întocmai așa am și făcut
făină a rămas în urma mea
bate nucile
strânge găinile de la drum
adu lemnele-n casă
de n-oi fi făcut tot ce vă imaginați
înseamnă că trebuia să mai fi rămas
câțiva anișori ne-ot pe la bunici
de multe-am mai fost în stare
stop
m-am aprins
ajunge
la fiecare ispravă
mă nășea tatăl
cu vărguța
termin cu concluzia bunicului
apărătoare-n fața judecătorilor mei
părinții
ca-n zicală
răul care l-a avut în plan
l-a făcut bine iar
puținul bine care ar fi vrut să-l facă
până la urmă l-a făcut tot rău
de tot
001.192
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 507
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 113
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “creIONnaș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14070670/creionnasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.