Poezie
DiaFAna
1 min lectură·
Mediu
ridic la rangul de principesă
pe cea pe care scumpa mea soțioară
o numește amantă ideală
este îndreptățită să o numească astfel
toate ideile pe care i le împărtășesc
sunt fantezii închipuite de bună voie
până și cu ochii deschiși
cu ea
Dia - Fana
numele ce i l-am dat e tocmai
pe placul simțurilor mele
toate
păcat o fi să gândești aiurea degeaba
spun de câteva ori necuratului gând
pieri ghiaure da
nu te du departe
cine nu admiră frumusețea
ce se-ascunde sub veșminte diafane
nu-și respectă propria persoană
dorințele
sunt precum o mânecă
de vânt
trec prin mine
Crivățul
Băltărețul
Ali/zeul
și alții cu putere deraiatoare încât
cu toată conștiința
cât de puternic să fie nu-ul pronunțat
măcar coada unui ochi fuge spre cărnița
aproapelui feminin idealizat momentan
fericit bărbatul care are o soție
ca
a mea
este nu este de-acord cu ideile-mi trăsnite
și totuși stă cum vreau
la locul ei
destul
001.278
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “DiaFAna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14070066/diafanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.