Poezie
ș/o/ferit
2 min lectură·
Mediu
sfatul părinților era greu de urmat mult
mai ușor era să fugi câteva zeci de metri
după căruțele cu cai sau orice altă mașinărie
spuneau să ne ferim de
gluma (șoferească)
înjurăturile (șoferești)
obiceiurile rele ale șoferilor
înțepenită manivela în motorul basculei
înjurată dumnezeiește în dialectul sătesc
după eforturi enorme își împlinește rostul
balastiera vadului Holt
urmele picăturilor de apă scursă din balast lăsate
pe colbul gros al drumului dospit de uscăciunea necruțătoare
erau ghidul trădător pentru hoarda țâncilor fără ocupație
(nu tu școală, nu tu grădiniță) – vacanță să tot fie
cu tălpile goale puse la răcorit pe mormanul de pietriș
umed cu iz de mâl fiecare țânc își alegea pietre de forme
culori și mărimi după placul propriei inimioare
poalele cămășilor
buzunarele pantalonilor
urât atârnau sub povara simbolurilor
pietrelor justificate de fiecare țânc
ajunși la popasul umbros al dudului
năpădit de cuiburi de omizi
înșiruiri de curiozități explicate
în limbaj fantastic pueril ocupau
bătătura umbrită a bietului copac
ce până mai ieri a găzduit călăreții
culegători de dude negre extra/coapte
când plictiseala-și face loc printre imaginații
pietrele ajung să fie aruncate
ori pe mal ori în apa pârâului paralel cu drumul
se ferește care cum poate de asteroizii
celor ce intenționat scăpau piatra
cucuie
urlete
scurgeri de sânge
apoi capete pătrate spălate
sub apa rece turnată direct cu ciutura
vezi acu’
așa-ți trebuie
voci răutăcioase
nu s-o ferit
uită-ti(??) ce-o pățit
001.208
0