Poezie
sulițele
1 min lectură·
Mediu
dragostea nețărmurită a soțiorului
tocește vârfurile sulițelor
afurisitei mele soacre
mă-nvăluie într-o aureolă caldă
ca și cum aș fi luna lui
mereu în luna de miere
veninul înțepăturilor
nu-mi face nici un rău
dimpotrivă
în ochii iubițelului sunt
o zeiță cu puteri lăudabile
ca atare primesc
prinosuri de venerație
de-aș aduce soacrei reproșuri
m-aș trezi cu blide sparte
cu părul claie/căpiță ori
alte mici sau mari răutăți
îi răspund mereu c-un da zâmbitor
de restul se ocupă fiul ei dulce
odorul furat de mine
001.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “sulițele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14057698/suliteleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.