Poezie
ciob în vers
2 min lectură·
Mediu
nu-mi mai suflă-n borș mama și
nici nu-mi mai caută-ntre coarne
de la ultima mea gafă
impropriu aș numi-o fatală
la nunta vară-mi-i de față eram
când din neatenție cineva
după ce a ciocnit și cu mireasa
păhărelul l-a așezat plin
pe masa din centrul sălii
la o mișcare stângace a cuiva
dintre numeroșii nuntași ce mișunau
împrejur acel păhărel a ajuns pe jos
țăndări și-ndată voci au răsunat voioase
cioburile-aduc noroc
trec la subiectul ce-l vreau
ziua următoare au venit
mirii și părinții lor în vizită la
părinții mei nașii de cununie
după salutări și interminabile taclale
s-au așezat la o masă copioasă
cu ciocnituri de păhărele mari
și mici din cele mai valoroase
de la măsuța din bucătărie
eu și trupa de frățiori trăgeam
nu la măsea ci cu urechea
la câte și mai câte discutau
nu e că-nțelegeam toate
dar am reținut cuvintele
noroc - noroc și mi-am amintit
evenimentul cu țăndările
prânzul cu lungul taifas pe-nserat
a luat sfârșit cu cheful cuvenit
așezat pe fețele tuturor
musafirii sunt conduși de părinți
până la locul despărțirii poarta
ajutați-mă spun frățiorilor
și-ndată cu ei am făcut țăndări
toate paharele și păhăruțele
norocul ce m-a așteptat
a rămas de pomină
001328
0