Poezie

sătul/ul

1 min lectură·16 septembrie 2014

Mediu

îl văd tolănit

cu burta-n sus și

mâinile sub cap

cu ochii deschiși

sigur visează

prânzul următor

știe că sunt și săraci

lipsiți de posibilități

dar nu-i pasă de ei mai

ales pentru că nu vrea

să-i aibă-n față vreodată

în cercul celor îndestulați

zâmbetul este mereu prezent

râsetele de voie bună spoiesc

nopțile cu lumina zilelor

printre nenorocirile prăpădiților

se propagă scâncelile țâncilor înfometați

durerile nealinate ale bătrânilor suferinzi

zbieretele lighioanelor aproape

imposibil de potolit toată ziulica

chiar dacă credința celui sătul

este aceeași cu a celui flămând

o mare diferență este între ei

mă tot întreb de o să văd vreodată

o frăție adevărată între bogat și sărac

și mărturisesc dorința de a o vedea aievea

001.292

Miclăuș Silvestru. “sătul/ul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14056021/satul-ul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.