Poezie
spre infinitate
1 min lectură·
Mediu
cine-și mai aduce-aminte
de câte ori a avut obrajii întocmai
ca iarba pe timpul verii
câte picături de rouă răcoritoare
câte de ploaie la timpul (ne)potrivit
s-au scurs până la maturitate
de neimaginat
toată umezeală se pierde
în căldura coacerii nu fără
să astâmpere țelul scâncetelor
când roua nu mai apare
viața firelor este deja în staționare
curând își face loc putregaiul
visurile pe rând
o întruchipare firească
apar dinainte
precum îngerii în surâsul
sugarului dormind
în firul de praf probabil
e ascunsă o sămânță
viitorul o încolțește
să se nască la-ntâmplare
chiar de-i TOTU-n tranzit
(până când n-avem a ști)
ni-i clar ca bună ziua
că totul e și nu-i
în infinit
001.364
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “spre infinitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14051787/spre-infinitateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.