Poezie
Țară mamă...
1 min lectură·
Mediu
A plâns mama toată noaptea
Printre florile grădinii,
Aș fi vrut să îi țin partea
Cu aromele mulțimii.
Lacrimi reci, de jale mare,
De sub pleoape/aproape-uscate,
Șiroiau pe-a mea cărare
Ce-mi păreau a fi turbate.
Mângâieri pe fruntea-i lată
I-au adus ambele palme;
A privit în jur mirată
Spre o baltă de sudalme.
Se-adunase-n prag la dânsa
Tot necazul de la neamuri...
I-am șters fața tristă, unsa,
Cu ștergare noi, cu flamuri.
Țară mamă, dintre toate,
Urgisită mult prin veacuri,
Ești lovită... pe la spate,
Nu-ți dă nimeni sfinte leacuri.
S-or întoarce-acasă frații
Cei ce plâng acum departe,
Vor da lupte cu pirații
Care-împart în vatră moarte.
Țară mamă, țară soră,
Fie-ți soarta azi schimbată
De-a Unirii Lege, (Horă),
Nu de una blestemată!
005
0