Poezie

Oglinda din băltuță

1 min lectură·13 martie 2011

Mediu

Des mă păcălea băltuța

După ploile de vară;

Tot trecând cu greu, căruța

O-adâncea din cale-afară.

Eu, copil ieșind din casă,

Fuga-n stradă... iar la joacă,

Haina nouă, cea lucioasă,

Îmi era mai largă-oleacă.

Făr’ să stăm prea mult pe gânduri

C-un prieten de pe stradă,

Bălțile... pe două rânduri

Le-împărțim... ca pe o pradă.

Amândoi cu cizmulițe,

Ca să fim uscați în apă,

Largi sunt fără obieluțe

Și mai lungi cam cu o șchioapă.

Hop…! Ținându-ne de mână,

Amândoi în cea mai joasă...!

Ne ținea ceva, o frână.

Ce era? Mocirla groasă!

. . . . . . . . . . . .

Cizmulițe și hăinuțe

Cu noroiul gros pe ele

Nu păreau a fi nouțe:

Cuiburi vechi de rândunele.

N-am să fac vorba mai lungă,

Spun acum ce am în minte:

Orice baltă-ascunde-o „pungă”

Ce mânjește-mbrăcăminte.

001.628

Miclăuș Silvestru. “Oglinda din băltuță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13974497/oglinda-din-baltuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.