Poezie
așternut de frunze
1 min lectură·
Mediu
eu sunt norocul tău, tu ești norocul meu…
când lunecai pe gheața poleită cu mult dor
de mână te-am ținut o iarnă-întreagă
așa am cunoscut că amândoi aveam același puls
în viața noastră doar vara e decor…
pe drumul codrilor cu arbori seculari
spre a narciselor poiană neatinsă
te conduc spre iatacul verde
la un ospăț ce-i rezervat doar nouă
cabana drumeților e neîncăpătoare…
armonia codrului e-a noastră serenadă
cu felurite triluri melodiile dansante
ritmate în rafale de ciocănitori
fac parte din repertoriul amoros
plutește-n aer o pace zâmbitoare…
suntem un singur trup pe așternut de frunze
două suflete ne-avem cu-o singură suflare
cuvertura noastră-i borangicul transparent
prin care cer și stele ne-îndemnăm a le privi
zile, nopți de-a rândul doar parfumul poliflor…
sejur de-o săptămână ca-n povești
cu susur de pârâu pe sub priviri
s-a scurs precum o clipă repezită
spre viitorul ce-l dorim a fi eternul Eden
001809
0