Poezie
cu joc și cântec
1 min lectură·
Mediu
februarie -cinci-
ajunul primăverii
îl simt pe pielea mea
e-atât de cald încât
muncesc la bustul gol
m-apropii de alunii-n floare
ascult șoaptele iubitelor
dar nu le văd pe toate
ici-colo pe câte-un mâțișor
câte una adunând polenul
își vede, calmă, de-a ei treabă
ceva anume privirea îmi atrage:
roiuri mici de musculițe
ori poate-or fi țânțari
în sus și-n jos
ins după ins coboară
apoi urcă până-n vârf de roi
cât ziua-i caldă peste 14 grade
noaptea - îngheață apa-n ciuturi
în zori - mâini pe-a porții clanță
frigul ușor se-îndulcește
când soarele se ridică
buze-întredeschise-n zâmbet
schimbă-n cântec printre semeni
voia bună
ochii ageri pot să vadă
dansul gâzelor prin aer
doar urechile atente
înțeleg versul din triluri
spre amiază
zburdă mieii
cam deodată
copilașii
001621
0