Poezie
Un pumn... de aur
1 min lectură·
Mediu
din tot aurul ce l-am avut
mi-a mai rămas un pumn
pe care îl arunc într-un ceaun
cu apă să fac pruncilor din casă
poate ultima mămăligă
cu seamă când foamea e cumplită
puțina mămăligă-a mea de aur
are aroma cojii afumate
de focul iute ce o coace
în grabă-înfulec bucături…
simt pe-aproape hoții
dând târcoale casei
știu că barda-i pusă-n colț
chiar acolo după ușă
tăișu-i ascuțit ieri pe tocilă…
sclipește-acum a libertate
în mâna dreaptă-o prind
curaj îmi fac și ies…
jur că moarte-împart celui pungaș
Pământul să rodească iarăși aur
ca mine faceți, frați săraci
ce-aveți în pumni dorul făinii
sculați-vă, să-îndepărtăm dușmanul
atât de mult pământ e nemuncit
atâtea case părăsite
abandonate-s chiar biserici
ce-o fi oare, Doamne, de făcut
să-ți intrăm iarăși în voie
001.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Un pumn... de aur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13969306/un-pumn-de-aurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.