Poezie
bietul de el…
1 min lectură·
Mediu
ca un copil roșea la orice greșeală
cerea scuze și-ndată ce-i erau primite
greșea din nou - semn că era tot
cu capu-n nori ca altădată
când era îndrăgostit
de călca în toate gropile
voia să intre cu tot cu rușine în pământ
nevrednicia lui din fața celor drepți
îl împingea spre marginea societății
sfârșită își simțea chiar ultima speranță…
doar că lumea, aproape sfântă, îl ierta mereu
greșelnic era la fel de mult precum toți ceilalți
cu echilibru-n simțuri. nu războia deloc
de n-avea dramul de dreptate-n taler
știa pe mulți cu avocați care și-au pierdut
toți banii, familie și libertate
fără suficient noroc și har biruitor
a pășit în lumea de dincolo devreme
roșul obrajilor s-a transformat în
violetul crizantemelor artificial crescute
iar mâinile noduroase i-au fost împreunate
pentru totdeauna spre odihnire
001.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “bietul de el….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13964338/bietul-de-elComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.