Poezie

Ah, ce parfum!

1 min lectură·2 decembrie 2010

Mediu

Nu știți ce-i mirosul de-afumătură?

E-acela de la care nu poți să te abții

Fără să salivezi de-o poftă nestăpânită

Înainte de-a ajunge să pui mâna pe-așa ceva.

După ani și ani, am reușit astăzi să afum,

Așa cum învățasem de la scumpul meu tătuc:

Slănină, mușchiuleți, adidași, tobă și cârnați…

Că prea-mi era poftă și nu mai suportam.

Trag aer mult în piept - cu miros greu de fum…

Și culmea-i că parc-aș fi deja sătul…

Fără să fi gustat ’nainte măcar o bucățică

Din toate cele bunătăți spânzurate cu ațe.

De-abia aștept să intru-n casă! Carnea macră…

Cea dintâi o voi gusta. Apoi diseară…! Ah!

O tochitură ca la carte și-o… varză murată -

Ca pe vremuri… cu familionul... bine mai era!

Și-acum e bine…! Dar sunt fără ei; și-n amintirea lor

Fac toate câte de la ei le-am învățat. O mulțumire

Fără capăt trebuie să le ridic spre cer, pentru ca ei,

Din locul fericirii veșnice, de-acolo unde sunt acum,

Glasul să mi-l poată auzi;

Și tot repet de mii de ori:

Părinților, vă mulțumesc!

001.644

Miclăuș Silvestru. “Ah, ce parfum!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13963153/ah-ce-parfum

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.