Poezie
musca…
Zâmbete printre necazuri
1 min lectură·
Mediu
Tot se-nvârte-n jurul meu
Insecta nebună;
Mă tot supără - mereu -
N-am să-i cânt în strună.
Nu accept așa salău
Pe fruntea-n sudoare;
Zboare-n valea cu vălău…
La vaci, pe picioare!
Nu-nțelege că-s nervos
Cea muscă măiugă;
Să-și găsească-un alt chelbos
Din sânge să-i sugă.
Cum să fac să scap de ea?
Iute-i ca o viespe.
Mă îndrept către cișmea
Ca să scap de sete.
Mă dezbrac până la brâu,
În palme iau apă;
Rece e ca cea din râu…
Răcoarea mă-nțeapă.
Mă clătesc și pe sub braț,
Pe spate așijderi.
Simt parfumul de fânaț
Din cositele întinderi.
E plăcere-a fi-’nțepat -
Sigur - de-apa rece.
Vreau să fiu lună, curat,
Ca musca… să plece.
001.655
0