Poezie
Mască de carton
Zâmbete printre necazuri
3 min lectură·
Mediu
S-a gândit săracu-oadată
Să ascundă a sa față
Cu o... mască de carton,
Doar să păcălească: soață,
Prunci și rude, lumea toată,
Chiar și preotu-n... amvon.
Cu-a sa mască pe figură
Dinspre casă pleacă-n grabă
Și se-oprește... drept la mat:
- Dă-mi degrabă-un șnaps și-o halbă!
- Ești tu, Ghiță-a lu’ Trăsură?
- Eu nu-s el! M-ai confundat!
- Cum să-ți dau pe datorie
De băut și șnaps și bere?
Dă acont măcar un ron!
Spune-mi cum te cheamă, vere!
Cum să scriu ici pe hârtie?
- Scrie ”Mască de carton!”
Și s-a dus apoi la preot
Să ceară-mprumut parale
Tot cu masca drept blazon:
- Nu umbla cu dandanale!
Ești creștin iar eu nu-s despot!
Zi-mi! Ești Ghiță-a lu’ Anton?
- Nicidecum Părinte darnic.
Mulțumesc de-mi dai bănuții.
Scrie ”Mască de carton!”
Își spunea: ”Voi fi ca struții.
Sub nisip băga-voi capul, grabnic...!
Casă nouă-mi fac... beton.”
Cum... că umblă cu-nșelatul
Omul cu fața mascată
S-a dus vestea iute-n sat;
O ședință-i convocată
Să descopere mascatul.
Se prezintă toți la sfat.
O capcană ușurică
Ticluită-i pentru Ghiță
Ce credea că-și face rost
Bani de casă și portiță
Înșelând pe cine pică
În ”plăsuța” lui de prost.
”Azi vom premia pe unii...”
Proclamă primaru-n grabă.
”Și vom da și-un ajutor
Celor ce își văd de treabă
Spre a fi exemplu lumii:
Rost la muncă, rost la spor.”
L-a cuprins pe loc extazul
Cugetând doar la pomana
Rostită chiar de primar.
”Premiul mare-ar fi ca mana.
Ajutoru-ar fi macazul
Ce m-ar scoate din amar.”
Ghiță-i fiul cel mai mare
Din fiii lu’-Anton Trăsură,
Dintr-un sat de peste-un pod.
S-a băgat la-ncurcătură
Cu prostita-nfățișare
Precum peștele-n năvod.
Lista-ncepe. ”Cei de față
De vor să-și ridice premiul,
Tare să strige - prezeeent!.”
- N-am ce pierde, eu, tembelul,
Doar de câștigat. Pe viață.
Cum să tac? Aș fi absent.
Primul: ”Ghiță-a lu’ Trăsurăăă!”
- Prezeeent! Strig-o voce-n sală.
De emoții plânge-acum.
Cu ascunsa lui urzeală
A dosit doar fața-i dură.
Ce făcuse-a scos... mult fum.
Primu-a fost a' lui Trăsură.
Premiul doi: ”Ghiță-a lu' Antooon!”
- Sunt prezeeent! Aicea sunt.
Stau chiar în picioare, pardon.
Îs cam mic eu la statură,
Mintea-i vânt... sub păr cărunt.
De-ar avea mintea ca vântul
Nu s-ar afișa-n mulțime
Ca furca-n porcan de fân,
Dar prostia îl susține...
La avere îi e gândul,
Nu la starea-i de păgân.
- Și acuma, o surpriză,
Oameni buni din adunare:
Ajutor de-un milion
Noi vom da la cel ce are
Către-nșelăciune cliză.
Cine-i ”Mască de carton?”
Cum nu înțelese vorba,
Nici banii voind să-i scape,
Sus sări, iar, sus... de tot!
În zadar lacrimi sub pleoape...
Nimeni nu-i mai gustă ciorba.
Pentru toți... e un netot.
Mult sărise-n sus - chiar tare -
De-l văzuse toți din sală;
L-au săltat... cei de la pază.
Fu ca ursul...(mare fală
Și toți știm... de coadă... n-are)
Mai fudul ca... iapa brează!
023021
0
AI