Poezie
coroana albă-a inocenței
sentimente-mpărtășite
1 min lectură·
Mediu
Asemenea vouă și Eu M-am întrupat
Din voința de a vă mântui pe toți,
Însă continuați cu-aceleași vechi „orgii”
Care vă aruncă într-un și mai mare hău.
Mi-ați împletit cunună de batjocuri,
Din spini, spre-a satisface ura voastră,
M-ați pedepsit la biciuire după strâmbe legi,
De rușine M-ați făcut în vorbe de sudalmă
Și cum acestea n-ar fi fost de-ajuns
O Cruce cu dureri apăsătoare pe-ai Mei umeri
Ați pus... ca Eu să vă port mândria
Pe sfântul Munte-al Răstignirii.
..............................
Îndurarea Firii Tale, Doamne,
Milostivirea divină o coboară
Prin cele patru răni de cuie
Asupra lumii spre toate cele patru zări!
Cununa-nsângerată-ai ridicat-o
Deasupra culmilor muntoase
Și-apoi acestora le-ai poruncit
A fi „coroana albă-a inocenței”.
Brădișul calm și nesfârșit
E-n amintirea veșniciei sufletelor,
Iar albul zăpezilor e potrivita
Haină a inocenței ce trebuie să o-mbrăcăm.
Orice vârf de munte pare să fi fost un spin
Pe care Providența l-a acoperit cu „puful alb”,
Pentru ca nici măcar privirea
Să simtă durerile chinului.
.............................
Privesc din centrul regiunii Piemonte,
Din sud-vest până-n nord-est
Lanțul spinilor albiți de „puf”:
Minune pentru ochii însetați
Slavă ție, Doamne!
001.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “coroana albă-a inocenței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13935302/coroana-alba-a-inocenteiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.