Poezie
Galben Covor
1 min lectură·
Mediu
Pe strada s-asterne galben covor
De frunze uscate si ah... simt ca mor
Caci dulce copila din vis nu s-arata
S-o strang iar la piept, sa fie deodata
Reala si-a mea.
Incerc sa-nteleg de ce mi-a fost dat
In noapte sa am un asa vis ciudat
Si cand ma trezesc sa sufar, sa plang
Si imi imaginez ca am doar un gand
Frumos si pustiu.
Si iarasi adorm spre seara cand vine
O noapte ce-apasa, mi-e frica de mine,
Mi-e frica de mine, de gandul ca stiu
Ca am visat odata un inger pustiu
Ce-i rece si doare.
Si-as vrea sa se-ntoarca sa fie real
Sa-l strang iar la piept, caci e-un ideal
Ce-l am de cand ea mi-a aparut
Din noaptea albastra, de la inceput
Iubind si sperand.
002475
0